![[EN/RO] ‘Pear Fate Meter’ by Damir Očko at Gaep Gallery](http://blokmagazine.com/wp-content/uploads/2020/06/damir-ocko-dicta-i-2017-3-1200x675.jpg)
[EN]
Text by Tevž Logar
In his second exhibition at Gaep, Damir Očko continues to requestion political implications and codes of social control, while re-articulating them through forms of violence, fragility, and resistance. The title Pear Fate Meter – an anagram of the title of Očko’s first exhibition with the gallery, Repeat After Me – is, undoubtedly, the artist’s essential gesture for understanding the key premises of the exhibition. This is reflected through two main elements, videos and works on paper, which define Očko’s dedicated and tireless agency that discloses how violence is inscribed in our daily routine and how this affects the artist’s perception on the notion of freedom.
The juxtaposition of elements from DICTA I and DICTA II is perhaps the most direct representation of the idea of critique of social “neutrality” as Očko analyzes from different perspectives the ideological levels of language and its uses. As always in the context of Očko’s work, the exhibition formally focuses on film, expanding, developing, and analyzing it through a series of visual and graphic elements.
On the upper floor, the intervention takes the form of a site-responsive installation that avoids the classical gallery presentation by consisting of three different sculptural structures for the display of collages. Although the collages seem deceivingly less political than the films, especially in the sense of defining language as political body, it needs to be stressed that they are without a doubt political on the level of delineating personal space and freedom. In opposition to the upper floor, Očko intervenes in the basement space with the films DICTA I and DICTA II, which in a way resolve the “code” given to the viewer before. The “distorted dictionary” that the artist accumulated over a significant period of time, which on the upper floor may seem a formal play of partial language structures, now discloses itself as a composite socio-political reality. It is clear that the language and its deconstruction become the focal point of the artist’s agency and can be seen as his precise analysis of the use of language in the context of particular social groups.
The relation between upper floor and basement can be seen as a tension between formal “Dadaist” deconstruction of language (collages) and “Dadaist” agency to undermine the fundamental structures of rational, ordered society (films). But at the core of Očko’s reason always lies language, which is stripped of its legibility and meant to expose the arbitrary relationship between words and their meanings.
In times of global anxiety, ambiguity, and abuse, when one’s existence is permeated with fear, body exists as an entity in which different imperatives refract and reflect imposed social relations. In the context of the works presented in the exhibition (as well as in the artist’s practice as a whole), this fact can generally be seen as a critical commentary on the specific linguistic assemblage that results from the power relations of our contemporaneity.
[RO]
Text de Tevž Logar
În cea de-a doua sa expoziție la Gaep, Damir Očko continuă să investigheze coduri de control social și implicații politice și, totodată, să le re-articuleze prin forme de violență, fragilitate și rezistență. Titlul Pear Fate Meter – o anagramă a titlului primei expoziții de la galerie a lui Očko, Repeat After Me – este, cu siguranță, gestul esențial al artistului pentru înțelegerea premiselor-cheie ale expoziției. Acesta este reflectat prin două elemente principale – filme și lucrări pe hârtie – care definesc demersul consecvent și neobosit al lui Očko de a dezvălui modul în care violența este înscrisă în viața noastră de zi cu zi și influența pe care acest lucru o are asupra perceperii noțiunii de libertate.
Juxtapunerea elementelor din DICTA I și DICTA II este, poate, cea mai directă reprezentare a ideii de critică a „neutralității” sociale, artistul analizând din diferite perspective nivelurile ideologice ale limbajului și utilizările sale. Așa cum se întâmplă întotdeauna când vine vorba despre activitatea lui Očko, expoziția se concentrează pe filme, iar acestea sunt extinse, dezvoltate și analizate printr-o serie de alte elemente vizuale.
La etaj, intervenția ia forma unei instalații site-responsive care evită prezentarea clasică dintr-o galerie și care constă în trei structuri sculpturale diferite, utilizate pentru expunerea colajelor. Deși colajele sunt aparent mai puțin politice decât filmele, în special în ceea ce privește definirea limbajului drept corp politic, trebuie subliniat că ele sunt, fără îndoială, politice la nivelul delimitării spațiului personal și a libertății. În spațiul de la subsolul galeriei, Očko intervine cu filmele DICTA I și DICTA II, ceea ce, la un anumit nivel, rezolvă „codul” dat privitorului înainte. Dacă la etaj „dicționarul distorsionat” acumulat de artist în cursul unei perioade relativ lungi de timp putea părea un joc formal cu structuri lingvistice parțiale, la subsol el se dezvăluie ca o realitate sociopolitică compozită. Devine astfel clar că limbajul și deconstrucția sa reprezintă punctul principal de interes al artistului, preocupat de o analiză preciză a utilizării limbajului de către anumite grupuri sociale.
Relația dintre etaj și subsol poate fi privită drept o tensiune între deconstrucția formal „dadaistă” a limbajului (colaje) și acțiunea „dadaistă” de subminare a structurilor fundamentale ale societății raționale, ordonate (filme). Dar în centrul demersului lui Očko rămâne limbajul, într-o ipostază în care nu poate fi descifrat cu ușurință și care este menită să divulge relația arbitrară dintre cuvinte și înțelesurile lor.
Întro perioadă de anxietate globală, ambiguitate și abuz, când existența individului este impregnată cu teamă, corpul funcționează ca o entitate în care diverse imperative refractă și reflectă relații sociale impuse. În contextul lucrărilor prezentate în expoziție (ca și în contextul general al practicii artistului), acest lucru poate fi privit ca un comentariu critic la adresa asamblajului lingvistic particular ce rezultă din relațiile de putere contemporane.
Imprint
| Artist | Damir Očko |
| Exhibition | Pear Fate Meter |
| Place / venue | Gaep Gallery, Bucharest |
| Dates | 12 March – 18 July 2020 |
| Website | gaepgallery.com |
| Index | Damir Očko Gaep Gallery Tevž Logar |